Este infirm din nastere. Singura lui sansa este un transplant de maduva. Pentru aceasta interventie chirurgicala, Marian Ungureanu din Breasta cauta un sponsor. De mai bine de 13 ani! „Datoria mea este sa caut sponsor pentru operatie“, spune Marian, târându-se pe lânga peretele casei. Coboara cu greu cele trei trepte. De acolo, puse la indemâna sa le apuce usor, cârjele il duc mai departe prin curte. „Altceva nu am de facut. Nu pot sa muncesc, dar nici nu pot sa stau sa accept o viata intreaga de handicapat. Incerc. De 13 ani, numai asta fac: visez o dimineata in care sa ma trezesc sanatos, intreg, sa ma sau jos din pat si sa alerg intr-un suflet sa nu intârzii la serviciu!“. Zece operatii pâna la sapte ani Marian Ungureanu merge in cârje de când se stie. S-a nascut infirm. Cât a fost prunc, nimeni nu si-a dat seama ca avea probleme de sanatate. Cum a implinit vârsta sa stea in sezut sau sa plece singurel prin casa, picioarele nu l-au ascultat. Atunci a inteles maica-sa ca baiatul ei e bolnav. „Tetrapareza spastica - au spus doctorii“, povesteste Marian. „De la trei ani am inceput tratamentele, luând spitalele la rând. Pâna la sapte - opt ani facusem deja zece operatii la picioare, dar nu au dat nici un rezultat, in afara de faptul ca mi le-au indreptat“. Chiar daca nu l-au ajutat sa mearga, interventiile chirurgicale din anii copilariei i-au dat lui Marian sansa sa se ridice in picioare. A fost singura lui reusita: sa nu se mai târasca in coate si genunchi, ci sa sa stea drept, ca orice copil normal. Cu diferenta ca pe el nu-l sustineau doua membre sanatoase, ci doua cârje de fier. A trebuit sa le accepte, desi le-a urât din prima clipa. Erau singurul lui sprijin, singurele calauze care sa-l poarte prin viata. Adolescenta nu i-a fost usoara lui Marian, cum nu i-a fost nici copilaria. Avea handicap de gradul unu, asa ca nu a urmat nici un an de scoala, desi retardul