- Sportiv - nr. 134 / 11 Iulie, 2006 Finala Campionatului Mondial de Fotbal - Germania - 2006, jucata la Berlin, a inceput magistral pentru Zidane, considerat cel mai bun jucator al lumii pana in acel moment, si s-a incheiat cu un cosmar pentru el, din cauza acelui cap in pieptul lui Materazzi. Pacat! Nedrept! Ar fi doar doua dintre cuvintele care-ti vin la indemana. Incredibila situatie! Gest incalificabil! Asa ceva in fata unui stadion arhiplin si sub privirile atator milioane de telespectatori, tocmai din partea lui, este de neconceput! Ce cuvinte grele i-o fi spus adversarul? O lovitura, urmata de un cartonas rosu si de o eliminare cazuta ca un trasnet din senin, tocmai cand nimeni nu se astepta, a dat totul peste cap. El, considerat un monstru sacru in fotbal, a pierdut, de data aceasta, de trei ori in fata lui Materazzi, care: 1. - a marcat un gol, cel al egalarii; 2. - l-a eliminat, practic, pe incomodul si stralucitorul Zidane; 3. - a transformat magistral lovitura de departajare, de la 11 metri. Inclin sa cred ca prabusirea Frantei, care a trait toate sentimentele, mai intai ale extazului, apoi ale agoniei, pe parcursul meciului, s-a datorat tocmai acestui soc. Cu Zidane in teren _ pe care-l laudam in ziarul "Cuvantul liber" de sambata trecuta _ indraznesc sa afirm ca situatia era cu totul alta. In primul rand, ca executa tocmai el lovitura de la 11 metri, nu Trezeguet (care a ratat), abia introdus intr-o situatie de forta majora. Fara indoiala, gestul de mahala al lui Zidane, care, aminteste de Joiana, naravasa care varsa sistarul cu lapte cand iti este lumea mai draga, se situeaza cu totul dincolo de fotbalul artistic cu care el ne-a obisnuit si ne-a incantat. Ratacirea lui (in urma unei ticaloase provocari!) l-a facut pe Zidane ca, in loc sa iasa cu capul sus, a parasit terenul, trecand pe langa ravnita Cupa Mondiala, cu privirea in pamant. Pacat, inca o