Muzeul de pe "quai Branly" este ultima mare atractie culturala a Parisului. La acest moment al anului, mii de oameni veniti de pretutindeni stau la coada cate o ora si jumatate ca sa ii poata vizita colectiile in schimbul a 8,5 euro. Spre deosebire de triunghiul devenit clasic (Luvru, dâOrsay, Pompidou), Branly e dedicat suta la suta antropologiei culturale. Exponatele de acolo provin din Africa, Australia, Oceania si cele doua Americi si apartin unor culturi traditionale foarte putin cunoscute in Europa. Muzeul este o creatie a "epocii Chirac", marcata puternic de multiculturalism.
Crearea unor asemenea institutii majore este fenomenul care defineste cel mai profund o administratie si o asaza cu adevarat in istorie. Astfel de initiative exced ideologiile si disputele de moment. Ele dureaza mai mult decat legile si decat scandalurile. Ele sunt adevarata mostenire pe care o generatie o lasa celor care vin dupa ei.
Nu e o teorie pe care o descopar acum, e o credinta pe care am incercat sa o pun in practica. In perioada cand am condus guvernul in Romania au fost create 24 de muzee noi. Nu m-am "laudat" cu ele in campania electorala. Ele trebuie sa se inscrie intr-o strategie culturala pe termen lung, ca expresii de valorizare a trecutului si de construire a viitorului. La fel am gandit si in legatura cu Casa Poporului, mult discutata si discutabila din punct de vedere estetic, dar care este azi unul din punctele de atractie ale Capitalei, un muzeu in sine, vizitat de sute de straini in fiecare zi.
E de prisos sa mai spun ca in ultimul an si jumatate nu s-a continuat, nu s-a completat si nu s-a mai inceput nimic nici in acest domeniu? Singura mostenire pe care actuala administratie pare sa doreasca a o lasa viitorimii sunt cateva casete video cu invective televizate. Singura mare constructie nationala sunt bordurile: se inlocuiesc cele din granit cu a
