Se vorbeste despre sanatate si educatie ca despre industrie. Ni se spune ca s-au alocat atitia bani pentru infrastructura atitia pentru dotari, si se mai inventeaza citeva capitole care sunt buretoase prin excelenta si atrag mereu si mereu bani, tot mai multi, un fel de gauri negre ale bugetului national. Nu se vorbeste nicidecum de gradul mai mare de cultura al elevilor romani, despre micsorarea numarului de bolnavi datorita tratamentelor si medicamentelor de ultima generatie sau despre conditiile imbunatatite cu un grad macar, din spitalele si clinicile publice din Romania... Si nu ma refer aici la acei elevi medaliati la Olipiadele nationale sau internationale, ai caror parinti numai ei stiu citi bani i-au costat meditatiile si lectiile particulare si nu vorbesc despre clinicile particulare, unde ai parte de tratament normal, uman, dar platit cu bani grei... Vorbesc, si ar trebui sa vorbim cu totii despre acele servicii pe care nu le primim, dar pe care le platim cu virf si indesat odata cu fiecare salariu primit... Platim asigurari de sanatate dar medicamentele, chiar si cele banale, nu se mai dau gratuit, platim asigurari de pensii, dar pensionarii mor cu zile la usile farmaciilor care, neputincioase, dau din umeri si invoca legislatia... care legislatie, ni se spune, este aliniata la cerintele UE! Vedeti ce repede am intrat in UE? Am aliniat legislatia, am tradus citeva capitole razlete de acquis comunitar, am amestecat si noi un pic de rasol dimbovitean cu iz de prieteni, cunostinte, relatii si neamuri cu interese diverse, ca asa e romanu’, ne-am asumat, vredniceste, raspunderea in fata Parlamentului, aratind putin muschisori prezidentiali mai mult si gata, uite legea europeana ! Sa mai zica mujicu ceva, ca una, doua, i se arata acquisul, care poarta tot dichisu’! Ati auzit de cozi la farmaciile europene? Eu unul, recunosc in fata intregului muncipiu’, judet d