Telefonul disperarii

# "Noaptea imi era teama sa merg la culcare, pentru ca stiam ca tata va veni din nou in camera mea, in patul meu...", s-a plans recent, un copil, la telefonul pus la dispozitie de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta * Multi dintre cei care apeleaza la acest serviciu sunt disperati de cate patesc cu cei care de fapt ar trebui sa-i protejeze * In Adapostul de Zi si de Noapte pentru Copiii Strazii din Constanta sunt zeci de copii care nu si-au mai regasit un loc in familie * Multi dintre ei au fost trimisi la cersit, altii au fost agresati sexual * Fiecare poveste a micutilor internati aici este impresionanta si dureroasa in acelasi timp * "Ce scoala? Umblam iarna descult pe strazi ca sa li se faca mila oamenilor de mine", spune Mircea, de numai zece ani * Si ca el sunt multi Copii batuti cu palma, batul sau cureaua, minori obligati sa practice munca grea, mame denaturate, tati care isi agreseaza sexual fiicele. sunt cele mai frecvente cazuri de violenta in familie intalnite in Constanta."Tata obisnuia sa ma bata de fiecare data cand se imbata. Mama era si ea lovita daca incerca sa ma apere." (Maria, 11 ani)."Pentru orice fapta de a mea, eram pedepsit aspru. Mama nu-mi ierta nici o greseala. Preferam sa fug din calea ei atunci cand era nervoasa." (Silviu, 10 ani)."Noaptea imi era teama sa merg la culcare. Stiam ca tata va veni din nou in camera mea, in patul meu... Uneori, cand ma atingea, ma prefaceam ca dorm; nu-i suportam respiratia aproape de mine..." (Monica, 13 ani). Acestea sunt numai cateva din durerile inabusite pe care copiii maltratati le reclama pe linia verde 983 a Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta. La zece ani, urmeaza cursurile clasei intaiPe parcursul documentarii, am intrat in contact cu copiii de la Adapostul de Zi si de Noapte pentru Copiii Strazi