Partidul National Liberal se apropie de o moarte ciudata. Ar putea fi vorba de moarte, fiindca actiunile sale din ultimul an si jumatate nu par derivate din comportamente institutionale si nici reprezentative, ci par extrase din agendele personale ale celor care ocupa in prezent functii de conducere sau ale celor care, cu sprijin de la Cotroceni, vizeaza aceste functii. Iar moartea ar fi ciudata, deoarece decaderea liberalilor are loc in acelasi timp cu cea mai evidenta ascensiune a clasei de mijloc din ultimii ani, fapt care ar fi putut sa asigure acestui partid una din cele mai solide baze electorale dintre toate formatiunile politice importante.
Liberalii par ca prefera sa dea cu piciorul singurei legaturi de reprezentativitate care mai functioneaza in politica romaneasca, de dragul unei lupte din care nu au cum sa castige decat la nivel personal.
Pana recent, cel mai bine reprezentat partid, din punct de vedere social, era PSD. Avea o baza electorala relativ coerenta si solida, care insa a fost abandonata pe parcursul ultimelor luni, dupa ce luptele interne au angrenat si contestarea reprezentativitatii sociale si au indus nevoia indreptarii spre noi categorii de public. Parasindu-si baza sociala, PSD va avea imense probleme in anii urmatori, deoarece aceasta baza sociala nu doar ca nu il va astepta pana cand va reveni la atitudinea protectiva initiala, dar se va transforma ea insasi. De asemenea, disparitia PSD ca adversar real al Aliantei determina partidele din aceasta structura sa se comporte haotic si sa isi caute cu disperare adversari fata de care sa se raporteze. Lipsindu-le functia de reprezentare, partidele actioneaza instinctiv, cautand justificari imagologice pentru prezenta lor la varful politicii romanesti.
In acest context, singurul partid care ar mai fi avut sansa unei reprezentari sociale importante era PNL. Si nu ca efect a
