Nu putini sint detinutii braileni care, dupa ce au fost condamnati definitiv si irevocabil la o pedeapsa privativa de libertate sustin, printre altele, ca n-ar fi avut parte de o aparare buna din partea avocatilor din oficiu (platiti de catre stat). Un exemplu in acest sens este si Silviu Mocanu, condamnat pe viata pentru omor deosebit de grav, in 1997, care, in acest an, a cistigat o prima batalie cu statul roman, la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), respectiv daune morale de 17.000 euro, fiindca ar fi fost torturat in timpul anchetei, n-ar fi avut parte de un proces corect si i s-ar fi violat corespondenta. Mocanu a sustinut, tot timpul, insa, ca detentia pe viata i s-a tras de la faptul ca nu ar fi fost aparat cum se cuvine, iar actele de tortura pe care le-ar fi suferit s-au datorat lipsei unui avocat la ancheta sa. Avocatii sustin, pe buna dreptate, la rindul lor, ca oficiile nu sint decit dovezi ca statul face protectie sociala pe spatele lor: ii plateste si cu sume derizorii, din care abia daca mai ramin citeva sute de mii de lei dupa deducerea cheltuielilor, dar si tirziu, dupa sase luni, chiar un an de la incheierea serviciului avocatesc. Ca printre avocati sint si oameni mai putin pregatiti, care n-au tragere de inima sa munceasca "pe datorie", pentru stat, o recunoaste insusi decanul Baroului brailean, avocat Tudor Cruceanu.
Pregatirea marturiei inculpatului, pe hol sau chiar la bara instantei
Silviu Mocanu, detinutul despre al carui caz v-am relatat si in editia noastra din 21 iunie a revenit cu o scrisoare pe adresa redactiei, in care a revenit cu amanunte interesante fata de prestatia uneori deloc profesionista a unor avocati din oficiu: "Unul dintre motivele principale pentru care am fost trimis in judecata si condamnat pe nedrept este lipsa apararii. Din momentul in care am fost arestat si pina
