Surprinzator este ca, prin insesi prevederile sale, protocolul lasa respectarea prevederilor sale la bunavointa unuia sau altuia dintre parteneri, posibilitatea de impunere a respectarii acestor prevederi fiind, practic, nula.
„Protocolul Aliantei nu trebuie modificat, este suficient de cuprinzator si ne ofera solutii pentru absolut orice problema care s-ar putea ivi intre noi. Trebuie doar sa-l respectam”, a repetat (mai mult sau mai putin in aceasta formulare), in numeroase randuri, presedintele PD, Emil Boc.
Cu toate acestea, pana acum, la solutiile de care vorbea liderul democrat nu a apelat nimeni, atata vreme cat, in acest moment, liberalii si democratii par a nu se mai intelege in aproape nici o problema, iar alianta lor politica mai traieste doar pe hartie. Practic, cele mai frecvent incalcate prevederi ale protocolului sunt art. 1.1.4.
- „Conflictele publice intre membrii partidelor, precum si atacurile publice impotriva unor colegi sau a unui partid din Alianta nu sunt permise” si art. 1.1.8. - „Partidele membre ale Aliantei nu vor initia sau accepta trecerea de la un partid la altul a membrilor celor doua partide”.
Exemplele de incalcare a celor doua articole sunt extrem de numeroase si suficient de notorii pentru a nu mai necesita enumerarea unor asemenea cazuri. In planul activitatii parlamentare, fiecare dintre articolele care reglementeaza comportamentul alesilor DA a fost incalcat in numeroase randuri: art. 2.7.2.1.
- „Parlamentarii membri ai partidelor componente ale coalitiei trebuie sa sprijine, in sedintele de grup parlamentar, de comisii si de plen, initiativele Guvernului Aliantei”, art. 2.7.2.2.
- „In vederea respectarii disciplinei si coerentei politice, la depunerea amendamentelor, parlamentarii apartinand partidelor componente ale Aliantei vor solicita punctul de vedere
