O familie din Meziad ii invata pe englezi mestesugul arderii pietrei de calcar pana se transforma in var. Vararitul e o ocupatie practicata de sute de ani in sat, insa tot mai putini ii cunosc taina.

Lasam Beiusul in urma. Masina musca cu lacomie din drumul cu hartoape ce ne conduce catre satul Meziad, la cei ce stiu taina vararitului - arderea calcarului in cuptoare de piatra pana se transforma in bulgari de var. Gazde ne sunt Dumitru si Silvia Vesa, varari din tata-n fiu. Mitro, cum il alinta sotia - a invatat mestesugul din pruncie, de la bunicul si tatal sau. Dar a preferat sa se faca electrician si sa lucre la Timisoara. Spaima traita la Revolutie - in gara din oras cadeau oamenii ca secerati in jurul lui - l-a facut sa lase totul balta si sa se intoarca acasa. La vararit. A invatat-o si pe Silvia si mai tarziu i-a initiat si pe copii.

COLABORARE. De vreo doi ani, Mitro si Silvia dau lectii de vararit unui grup de englezi. "La ei nu se mai face var de 100 de ani si acum au nevoie de el, ca tre’ sa-si renoveze toate castelele istorice", ne-a explicat Mitro. Intr-o zi, pe cand erau cu bulgarii de var in piata la Beius, a venit o ziarista englezoaica - Bridget - la ei si i-a intrebat ce-i ala de-l vand. Var, a lamurit-o Silvia. Cand a aflat ca-i facut de ei, englezoaica a vrut sa vada ce si cum. A mers cu ei la taiat lemne in padure, la scos si carat pietre de calcar din munte. A asistat la umplerea cuptorului (unul cladit de ei, din granit lipit cu pamant) cu bolovani de calcar care, dupa ce au fost arsi timp de trei zile si trei nopti, s-au transformat in bulgari de var. Impresionata, Bridget s-a intors in Anglia si a povestit membrilor unei fundatii ce minunatii fac romanii de la Meziad. S-a intors cu o intreaga echipa de specialisti, dornici sa fure meseria. "Au dormit cu noi langa cuptor. Au venit cu pietre de la ei sa vada daca se poate face var