Pătlagina este o plantă erbacee, perenă, spontană, putând fi găsită în toată ţara, din locurile aride până în păşuni, fâneţe, liziere, şanţuri şi pe terenurile umede necultivate, până în zona montană, fiind practic răspândită în întreaga lume. În toate aceste locuri creşte din abundenţă pe marginile drumurilor. În funcţie de zona în care locuim o cunoaştem şi sub denumiri ca iarba tăieturii, limba oii, căruţele, limba bălţilor, limba şarpelui, limbariţa, minciuna, protagina, iarba-grasă-de-grădină, iarba-bubei, iarba-mare, limba-boului, mama-pădurii, plăcinţica-vacii.

Pătlagina conţine pectine, acid ferulic, siringic, vanilie, hidroxibenzoic, cumaric, gantisic, clorogenic, neoclorogenic, protocatichic, hidroxifenil-acetic, cafeic, ursolic, vitaminele A, C şi K, mici cantităţi de amidon, mucilagii, săruri minerale cu elementele potasiu, calciu, fosfor, magneziu, natriu, fier, mangan, zinc, bor, cupru, molibden, aluminiu. Principiile active din plantă au proprietăţi emoliente, hemostatice, antiseptice, laxative, astringente şi antipruriginoase.

Patlagina se foloseşte în primul rând împotriva maladiilor aparatului respirator, mai ales în cazul unor secreţii abundente ale mucoaselor, în tuse, tuse convulsivă, astm pulmonar, chiar în tuberculoza pulmonară. Fiecare parte a plantei, rădăcina, tulpina, floarea şi sămânţa îşi găseşte întrebuinţarea în tratarea anumitor boli. Curăţă stomacul ca nici o altă plantă, fiind indicată acelora care au ficat şi rinichi bolnavi, înfăţişare palidă, în erupţii, eczeme, pentru cei mereu răguşiţi sau slabi. Pune pe picioare copiii firavi, bolnăvicioşi cu probleme în dezvoltare. Persoanele suferinde de astm pulmonar şi bronşic, pot folosi şi ele pătlagina în tratamentul naturist. Mai este recomandată în tratarea hemoragiilor, hipercolesterolemie, ateroscleroză, în cazul rănilor deschise, a ulcerelor varicoase, conjunctivite