- Editorial - nr. 135 / 12 Iulie, 2006 Citesc, intr-o carte a profesorului si colegului de catedra Marin Voiculescu, doua cugetari pe care domnia sa le-a gasit in scrierile altor autori: "Orice om care nu doreste gloria patriei sale este un rau cetatean" _ George Sand, si "Nu dau dreptul nimanui din afara sa se amestece in treburile noastre launtrice, cer, dimpotriva, ca directivele politicii noastre interne sa fie romanesti" _ Nicolae Titulescu; dar si una a autorului: "In viata, si bronzul moral se obtine greu". Citesc si imi rememorez o discutie telefonica neplacuta cu un etnic roman din exil, un autoexilat plecat de un sfert de veac din tara pentru a se realiza pe spatii mai largi, mai la vest de tara noastra. Spun tara noastra si nu a lui, pentru ca personajul care pana la plecare nu a suferit nici un afront politic sau economic, avand un "dosar beton", si a urcat repede si pe merit treptele ierarhiei din presa comunista, el, plecatul, nu mai spune "tara mea", ci tara voastra. Iata ca el insusi nu se mai simte, nu se mai doreste, ba, mai mult, se delimiteaza de noi si de tara noastra, nu mai este, ca atare, roman. Ce a facut in cei 25 de ani? A devenit dupa munca multa, acerba, un om important, a vandut performantele mintii sale unor guverne, institutii, organizatii sau mai stiu eu ce, a fost premiat, primit, aclamat, recunoscut, retribuit, redistribuit, reinregimentat, academizat si… pensionat. De, vremea trece! Si, o data cu pensia, sau poate putin mai devreme, s-a itit si Revolutia romana pe ecranul televizorului sau, revolutie care l-a bucurat, l-a revitalizat, l-a readus in contact cu oameni din presa, din cultura, pe care nu-i mai vazuse, auzise, citise, de multi ani. Pe unii i-a invitat le el, i-a omenit, i-a sponsorizat, i-a plimbat si le-a sugerat idei. Altii l-au revazut intamplator, l-au felicitat pentru tot ce realizase, dar nu i-au cerut nimic.