Pe 21 iulie se implinesc doua decenii de la moartea valorosului scriitor disident Ion Caraion. Poetul s-a nascut pe 24 mai 1923, in satul Palici (judetul Buzau) si era descendent dintr-o veche spita de preoti. Primele inclinatii literare si le-a manifestat inca de pe vremea când era licean. Din 1941, impreuna cu Al. Lungu, a redactat revista de poezie Zarathustra si a debutat, doi ani mai târziu, cu volumul de versuri „Panopticum“, la Editura Prometeu. A fost inclusiv gazetar la ziarul Timpul. Dupa ce a absolvit cursurile Facultatii de Litere si Filozofie din Bucuresti, a ajuns secretar general de redactie la revista Lumea al carei director a fost George Calinescu. Apoi, Ion Caraion a fost numit sef de presa la Editura Fundatiilor Regale, al carei director era Al. Rosetti. Impreuna cu Virgil Ierunca, a editat revista de poezie Agora, in care publicau poeti si eseisti prestigiosi din tara si din strainatate. Revista a fost interzisa. Drept urmare, Caraion a publicat doua articole vitriolante, intitulate sugestiv: „Criza culturii“ si „Criza omului“ in ziarul Jurnalul de dimineata, dupa care a inceput calvarul. In urma unei condamnari politice, poetul a facut inchisoare la Canal si in minele de plumb de la Cavnic si Baia Sprie, intre anii 1950 si 1955. Din martie 1958, a fost condamnat din nou, pâna in 1964. Cei 11 ani de puscarie comunista i-au distrus sanatatea. Cu toate acestea, Ion Caraion a „redebutat“ in 1966 cu volumul de versuri „Eseu“. A scris si a publicat intr-un ritm naucitor pentru a „recupera“ timpul furat. In urma unei disidente constante, in 1981, familiei Caraion i s-a acordat azil politic in Elvetia, stabilindu-se definitiv la Lausanne. Elvetia a fost tara in care scriitorul român a editat revistele internationale Don Quijote si Coresspondence si in care, un an mai târziu, a publicat, in limba româna, volumul de interviuri si pamflete „Insectele tovara