Mihaela MIROIU
Nepretuitele femei. Publicistica feminista
Editura Polirom, Colectia „Ego. Publicistica“, Iasi, 2006, 280 p.
Traim in secolul XXI, intr-o tara europeana, nazuim sa ne alaturam statelor emancipate si inca ne mai definim pozitiile in polemicile/dezbaterile intelectuale in termeni pitoresti ca „boier“ si „oier“ (al mintii). Metafore psihanalizabile. Imaginarul traditionalist, rustic, „mioritic“ continua sa ne subjuge – fie ca ne numim conservatori, fie ca ne autoproclamam reformisti, fie ca pledam pentru valorile „tari“ ale traditiei, fie ca militam pentru acelea „slabe“ ale postmodernitatii si ale blamatei „corectitudini politice“. Ceea ce distinge cultura noastra minora (in sens blagian si nu doar) de culturile mari e dificultatea de a judeca nuantat, de a construi rationamente dincolo de logica frusta a lui „ori... ori...“, de a intelege o anumita logica paradoxala a lucrurilor. Adesea nemaleabili, gindim ca trebuie neaparat sa raminem fixati intr-un proiect, intr-o „tabara“, intr-o pozitie ideologica, surzi la orice argumente ale „adversarului“, neispititi de posibilitatea vreunui acord.
Intr-un singur punct pare ca reformistii si conservatorii din lumea noastra culturala se intilnesc, culmea ironiei, fara a prinde chiar de veste: problema femeii. Ceea ce arata apartenenta lor comuna la pasunismul mioritic. (Spun asta simplificind poate in exces; deseori lucrurile sint foarte amestecate, nici o categorie nu e pura si nu se cuvine demonizata, exista – apoi – destui „boieri“ reformatori si destui contestatari „imburgheziti“. Nu pot sa nu zimbesc amintindu-mi ca tocmai incriminatii „boieri“ de la Colegiul Noua Europa au acordat citeva burse pentru „studii de gen“). Desigur ca presupozitiile misogine si antifeministe ale unui discurs declarat traditionalist nu sint deloc surprinzatoare. Siderante sint acelea, aproape
