"E bine ca mergeti acolo, e numai bine pentru ziaristi. Moneasa este statiunea ideala pentru nevrotici. Dormi si uiti de toate, pana uiti chiar de tine", mi-a spus un prieten, la Oradea, cand a aflat despre traseul Caravanei.
Groful cel bun al Monesei era austriac, desi mai toti il stiu de ungur. Friedrich Wenkenheim il chema. Pe vremea aceea, la Sebis, in Lunca Muresului, se imbarcau in trenuri bustenii taiati din padurile contelui Ernst von Waldstein. Nu se stie de ce o fi scos contele la vanzare mosia Boros dar de cumparat se stie ca a cumparat-o nobila Christina, sotia grofului.
"GHEZASUL". Istoria propriu-zisa a statiunii Moneasa incepe de la linia ferata ingusta construita de grof si data in folosinta in 1893, desi avusese turisti inca din 1854 (27, spun analele imperiale), iar in 1891 primise deja statut de statiune balneara din partea Ministerului Imperial de Interne. "Ghezasul" te "tapa" pana sus, la poalele masivului Codru-Moma, unde, pe langa lemn si marmura rosie, mai existau si cateva izvorase de apa mezotermala, batand pana la 32 de grade. Langa ele, groful a construit "Vila 1". Un mic palat in plina padure, un loc de refugiu pentru familia celui ce a pavat strazile Aradului. Langa acest palat, o gramada de locuri de cazare, nu multe, dar suficiente cat sa adune 2.000 de turisti in anul 1895.
RENASTEREA. Zilele noastre au gasit Moneasa in paragina. Mai ales dupa 1989, totul s-a degradat. Din ratiuni numai de ei stiute, administratorii turismului de stat s-au intrecut in a nu face nimic. Nici n-au intretinut, nici n-au reparat, nici nu au vandut. Pana in anul 2000, cand toate activele au ajuns, prin licitatie, in posesia unui om de afaceri din zona. Mai destept decat statul, antreprenorul a "parcelat" degraba statiunea si a inceput sa o vanda. Primul cumparator a fost Teo Morar. De-o viata in ceea ce pompos se cheama "alimentatie public
