Traian Basescu a avut inca de la inceputul mandatului sau o strategie de apropiere fata de Republica Moldova, nu doar cu gindul de a reface relatiile dintre cele doua tari, ci chiar cu intentia de a impinge intr-un fel sau altul Basarabia in bratele Romaniei. Desi planul era, din punct de vedere istoric, depasit, Basescu a sesizat ca ultimul tren al unei eventuale re-uniri poate fi prins inaintea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Suprafata mica a Republicii Moldova – echivalenta cu trei judete autohtone – putea fi, teoretic vorbind, destul de usor de integrat in administratia romaneasca, iar standardizarea legislativa putea fi facuta relativ usor cu vointa politica a celor doua capitale.
Era nevoie fireste de acceptul Moscovei, care ar fi primit in schimb Transnistria, dar ar fi pierdut capul de pod si influenta pe care o are la Chisinau. Un astfel de aranjament era, insa, ineficient pentru Rusia, care oricum pierde teren vazind cu ochii in zona caucaziana si care se vede tot mai strimtorata la portile Europei.
Traian Basescu le-a spus diplomatilor romani in ianuarie ca „marea contributie a diplomatiei romanesti va fi inspre est“ si ca „trebuie sa se constituie in acel element care sa raspunda la ceea ce noua ni s-a dat de 15 ani: sustinere de la vest catre est“ fiindca „a venit timpul ca noi sa producem evolutii pozitive inspre est – evolutii de securitate, de dezvoltare, de stabilitate“.
Presedintele Basescu a sugerat de fapt care este sensul intoarcerii Romaniei cu fata spre rasarit, dar viziunea sa fie nu a fost destul de bine inteleasa la Ministerul de Externe, fie diplomatii romani nu au avut la indemina destule resurse de imaginatie sau destule instrumente de manevra pentru a duce la bun sfirsit ideea presedintelui.
Seful statului moldovean, Vladimir Voronin, a pomenit despre un plan de unire cu Romania, fiind cit