Anul acesta, am putut vedea pe marile ecrane marea majoritate a filmelor americane favorite la Oscaruri. Daca mai prindeti cele mai recente doua premiere din serie, nu le ocoliti.
In ciuda titlului sau, Capote (2005) de Bennett Miller nu este un film biografic (biopic) obisnuit: nu vorbeste despre „Cum a ajuns Truman Capote un mare scriitor american si cum a platit el pentru asta“, ci doar despre „Cum Truman Capote a scris Cu singe rece“. Astfel, scenariul lui Dan Futterman (bazat pe un roman de Gerald Clarke) se concentreaza asupra perioadei noiembrie 1959 (uciderea celor patru membri ai familiei Clutter din Holcomb, Kansas)– aprilie 1965 (executarea celor doi criminali, Perry Smith si Richard „Dick“ Hickock) din viata scriitorului; in acest timp, Capote a lucrat la ceea ce avea sa fie cunoscut in istoria literaturii americane drept „primul roman non-fictional“, vorbind despre crimele din Holcomb si ucigasi.
Filmul, cu cinci nominalizari la Premiile Academiei si o statueta cistigata, impune un regizor practic necunoscut (Bennet Miller se afla la debutul in lungmetraj de fictiune) si confirma un actor care n-a avut parte pina acum de recunoasterea pe care o merita. Philip Seymour Hoffman a obtinut, pentru senzationala interpretare – incarnare, mai bine zis – a lui Truman Capote, un Oscar, un Glob de Aur, un BAFTA si numeroase alte premii, toate pe deplin meritate. Comparati-i rolul din Capote cu, de exemplu, „negativul“ din mai recentul Misiune: imposibila III, pornind de la voce, gestica si mimica, si veti descoperi un Actor de stirpe rara.
Al doilea film nominalizat la Oscar (pentru scenariu original) este Ciinele si pisica (The Squid and the Whale), scris si regizat de Noah Baumbach, un alt autor cvasianonim. Din cind in cind, Hollywoodul mai produce cite o poveste simpla si emotionanta, despre niste oameni obisnuiti pusi in fata un
