- Editorial - nr. 136 / 13 Iulie, 2006 De cativa ani buni, scoala romaneasca se zbate intre traditionalism si nevoia de reformare, de modernizare a acesteia, incepand de la baza materiala si pana la metodologia predarii obiectelor de invatamant, a structurii anului scolar, a evaluarii elevilor, dar si a implementarii a tot ceea ce este nou in domeniu, pentru a putea raspunde astfel unei viitoare integrari si nu doar aderari a Romaniei in U.E. De-a lungul anilor, scoala romaneasca a dovedit ca are potential intelectual suficient pentru a trece peste sincopele, unele inerente, din evolutia ei. Ce ne facem atunci cand produsul muncii dascalilor nu este la nivelul cerintelor, cand, din pacate, de pe bancile scolii ies prea multe rebuturi? Situatia este foarte bine ilustrata si de actualele rezultate de la examenele de bacalaureat, care, sintetic, se pot rezuma la constatarea ca in tara, trei elevi din zece nu au promovat bacalaureatul, in timp ce in Capitala, procentajul este de patru elevi din zece. Este bine, este rau?! Raspunsul va trebui cautat atat la ministerul de resort, care are obligatia nu doar morala, ci si legala de a intreprinde tot ceea ce depinde de acesta in vederea ridicarii nivelului de pregatire al elevilor, cat si la alte institutii care pot crea cadrul propice pentru un invatamant performant. Privit din afara sistemului, invatamantul romanesc pare a se baza mai mult pe cutume, din moment ce insusi dascalii, asemeni parintilor, se arata traditionalisti nu doar in bine ci, din pacate, si in rau. Adica, sunt inca multi care militeaza doar pentru ca odrasla lor sa aiba o diploma de liceu care, cu bani multi, in cativa ani, poate fi convertita intr-una universitara, fara insa a avea si acoperirea intelectuala necesara. Lucrul acesta nu este de mirare, din moment ce ani de zile, mai toti ministrii care s-au perindat pe la actualul M.Ed.C. au tot e