Dragă Mădă (permite-mi să fiu direct, ca-ntre colegi de generaţie, chiar dacă tu eşti, se înţelege, mult mai tînără), încep scrisorica mea mărturisindu-ţi că, uşor invidioşi, în această clipă o mare parte a cunoştinţelor, prietenilor şi rudelor mele se întreabă ce mi-o fi venit de-ţi scriu! Unii vor spune: da’ de ce n-ai scris despre Zizou Zidane? - iar eu le voi răspunde că despre acest ciumete nu pot scrie, într-atît mi se pare de penibil acel henţ cu capul (să-i spun aşa) pe care l-a făcut în coşul pieptului unui italian, tocmai pe cînd boşii de la FIFA se pregăteau să-l declare cel mai bun jucător al Mundialului. Alţii dintre cei care mă cunosc vor spune: da’ de ce n-ai scris despre ducele de Edinburgh? (tata-socrul lui Lady Di, îl ştii!), cel cu gluma cu orfanii români - iar eu le voi spune că acestui (cum să-i zic, să nu-l jignesc?) ciumeţel nu prea se face să-i dăm atenţie: omul are o vîrstă, alţii ca el ciupesc cameriste, alţii au, dimpotrivă, bun-simţ. Şi-apoi (gîndeşte-te) nu ştiu dacă toată vina aparţine lui tata-mare de la Londra sau dacă nu cumva o împarte cu unii bunicuţi din Bucureşti care, de 15 ani, cum vine vreo persoană mai VIP prin ţară, hop-ţop o plimbă prin orfelinate (întrebaţi-l pe Michael Jackson, amărîtului i-a plăcut într-atît că a vrut să repete experienţa şi-acasă la el!), şi aşa ne-a mers buhul de ţară a copiilor abandonaţi, drept care iar ne cer la Parlamentul European să reluăm adopţiile - etc., nu vreau să te plictisesc. Revin: Mădă, eu am ales să-ţi scriu ţie azi - şi eşti pe o listă f.f. selectă, pînă acum am mai scris doar dlui Văcăroiu şi Patriarhului Teoctist! - pentru a te felicita că în clasamentul celor 100 de mari români tu ai ieşit a 44-a! În glumă fie spus, i-ai bătut la fund pe Noica (al 99-lea, pricăjitul), pe Ciprian Porumbescu (al 95-lea, debusolatul!), pe Marin Preda (al 72-lea, complexatul!), pe Nicolae Bălce