E peste tot, produs cu frenezie, in cantitati industriale. Fiind atit de abundent, nu putea scapa spiritului antreprenorial – varietatea care reuseste sa vinda nisip la tuaregi. Sterilizat, parfumat, aromatizat, ambalat si promovat dupa toate regulile artelor oculte (marketing/publicitate) e consumat cu aceeasi frenezie cu care e produs. Desigur, si in fotbal. in pofida titlului, acest articol nu e un omagiu adus lui ZZ-Top, adica Zinedine Yazid Zidane. Ci e, pur si simplu, despre gunoi. Poate ati observat: exista doua Mondiale. Primul tine cel mult pina la al treilea meci din grupe. Ne ofera fotbal ofensiv, goluri, spectacol. Ne promite surprize, rasturnarea ierarhiilor, idei noi, oameni noi – rod bogat, din gradina planetara a FIFA, cea cu mai multi membri ca ONU. Se joaca in ritmul marilor curse de Formula 1. Apoi, incepe al doilea Mondial. Cel adevarat. Sita cerne, iuresul pe circuit se potoleste, vederea ni se clarifica. Plutonul fruntas isi stabileste componenta si ni se dezvaluie in adevarata lui splendoare. Garda la sol joasa, anvelope supradimensionate, caroserii de vis, motoare si suspensii computerizate. Observam, totusi, ca ne-am inselat. Bolizii din frunte arata ca la Formula 1, dar sint, de fapt, masini de gunoi.
- Multumim Zinedine, multumim Marco!
in minutul 109 al finalei din 2006 s-a petrecut „nebunia lui Zidane“. Ce alta explicatie sa dai? Perfect. Zidane e un psihopat care a uitat sa-si ia pastilele inainte de meci. Dupa o discutie amicala cu Marco Materazzi, face citiva pasi, apoi se intoarce si isi doboara adversarul cu un cap in piept demn de un taur andaluz. Materazzi ne asigura ca n-a spus si n-a facut nimic, dar absolut nimic, ca sa provoace o asemenea reactie. La o adica, Marco ar putea descrie scena cam asa : „L-am imbratisat colegial, la marginea careului. Mingea se dusese, ne puteam relaxa. Asa ca l-am ciupit de piept
