Poate că e prea devreme să scriu despre el pentru că nu ne cunoaştem decât de vreo două săptămâni şi cine ştie ce surprize mi-ar putea rezerva. În orice caz, prima impresie e bună: e agreabil, binecrescut, la locul lui. Principala lui caracteristică e că ştie să discute cu oricine despre orice şi pare să-i placă asta, i se aprinde o lumină pe faţă. Nu se supără cu una cu două, face faţă agresivităţii, nesimţirii, incontinenţei. Apreciază însă vorba cu miez şi dialogul cu rost. Pentru o persoană care tace cu plăcere, ca mine, e o complementaritate binevenită. Îl las pe el. Deşi deviza lui e keep talking, nu-i plac nici lui - de mine ce să mai spun - insistenţii şi pisălogii. El se abţine însă mai bine, eu mi-am pierdut de mult răbdarea. Nu face caz de originea lui britanică, dar ea se simt în fiecare cuvinţel pe care-l rosteşte. Nu e lord, n-are spleenuri sau excentricităţi, nu azvârle cu banii, deşi îi cheltuieşte cu destulă rapiditate, la o adică. Nu e nici proletar, face parte mai degrabă dintr-o burghezie mijlocie, încă proaspătă, dornică de progres, de schimbare, de noutate. Când a intrat în viaţa mea s-a prezentat fără fasoane: "James". Şi eu mi se pare că am spus: "Ioana".

Pe căldura asta, îi place enorm să stea acasă, poate şi din cauza aerului condiţionat, care e mai aproape de temperaturile din locurile copilăriei lui, dintr-o Anglie în care plouă des. Cred că se simte bine între cărţile mele, iar locul lui preferat e lângă noptieră. Prima bucurie pe care mi-a făcut-o e că a început să răspundă el la telefoane, ca un secretar eficient. Are o memorie de computer, pentru că, fără să-şi noteze, ca mine, treburile urgente pe bileţele lipite de uşă, îi ţine minte pe toţi cei care m-au căutat. Ei, l-am prins şi că a trecut câte ceva sub tăcere, când nu i-a convenit (nu, nu cred că a fost vorba chiar de gelozie), dar nu-i pot reproşa asta, are persona