Prozatorul, dramaturgul şi eseistul Ivan Klíma (născut la Praga, în 1931) este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori cehi, atât în ţara sa, cât şi în străinătate: operele lui, traduse în 29 de limbi, au apărut în 31 de ţări. Biografia scriitorului a fost profund afectată de cele două regimuri totalitare ale secolului XX. Pe vremea Protectoratului german, copil fiind, fusese deportat, împreună cu părinţii şi cu un frate mai mic, în lagărul de la Terezín, organizat în interiorul fostei cetăţi Theresienstadt, înfiinţată cu două secole în urmă de împărăteasa Maria Teresa. Deşi majoritatea rudelor şi cunoscuţilor au murit la Auschwitz şi în alte lagăre, familia Klíma a supravieţuit condiţiilor inumane de la Terezín şi, după eliberare, în mai 1945, s-a întors la Praga.
Atras din copilărie de lumea poveştilor şi a cărţilor, tânărul Ivan Klíma se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii Caroline, lucrând după absolvire la diverse edituri şi reviste literare, unde va publica nuvele, eseuri şi piese de teatru. În cea de-a doua jumătate a anilor şaizeci, s-a angajat din plin, în calitate de redactor al faimosului săptămânal praghez Literární noviny, în critica regimului comunist iniţiată de cei mai însemnaţi intelectuali cehoslovaci, care va culmina cu revendicările din ce în ce mai pregnante ale "Primăverii de la Praga". După invazia trupelor sovietice din august 1968, deşi ar fi avut ocazia să emigreze, desfăşurându-şi activitatea timp de doi ani (1969-1970) ca "Visiting Professor" la Universitatea din Michigan, Klíma s-a întors în ţară, deşi devenise scriitor interzis, iar cărţile lui au fost scoase din toate bibliotecile publice. În acei ani grei de restalinizare, în Cehoslovacia a început să se formeze un nucleu de intelectuali disidenţi - cu aceeaşi soartă ca a lui Ivan Klíma - din care făceau parte personalităţi precum dramaturgul Václav Havel, pro