Situat la 30 km de Brasov, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, Castelul Bran este un important monument national si punct de reper al turismului din România, datorita frumusetii edificiului si peisajului, cât si legendei contelui Dracula. Prima atestare documentara a Castelului Bran o reprezinta actul emis la 19 noiembrie 1377 de Ludovic I d'Anjou, prin care brasovenii primeau privilegiul de a construi cetatea „cu munca si cheltuiala lor proprie“... In schimb, regele confirma subordonarea a 13 localitati fata de cetate. Conducerea Castelului Bran era incredintata unui castelan, care avea si atributii jurisdictionale, iar garnizoana permanenta era compusa din arcasi si balistari. Intre anii 1419-1424, cetatea a revenit in posesia lui Sigismund. La sfârsitul secolului al XV-lea, Castelul Bran a fost subordonat autoritatii comitetului secuilor, raspunzator de apararea sud-estului Transilvaniei, iar in timpul lui Iancu de Hunedoara a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei. De-a lungul vremii, Castelul Bran si-a indeplinit cu prisosinta rolul de aparator impotriva invaziei turcesti. La 1 decembrie 1920, Consiliul orasenesc al Brasovului a donat Castelul Bran reginei Maria a României Mari, ca semn de recunostinta fata de contributia sa la infaptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Intre anii 1920-1927, Castelul Bran a fost restaurat sub conducerea arhitectului curtii regale, Carol Liman, care l-a transformat intr-o frumoasa resedinta de vara, inconjurata de un parc, cu alei de promenada, lac, fântâni, terase de popas si o „casa de ceai“. In anul 1938, regina Maria a lasat prin testament Castelul Bran, cu intreg domeniul, fiicei sale, principesa Ileana, care l-a stapânit pâna in 1948. Dupa expulzarea din tara a familiei regale, in anul 1948, Castelul Bran a intrat in proprietatea statului român, ramânând o perioada abandonat si devastat. Din 1956, partia