Bine ca s-a terminat si campionatul asta si, cu el, isteria microbista. Pe de alta parte, e reconfortant sa vezi ca nu numai noi suntem mitocani. Cat de subtire e pojghita dintre sublim si derizoriu! A fost tare greu sa-mi aleg o echipa cu care sa tin in finala - unii dau cu capul, iar ceilalti au confirmat o teorie care imi incoltise de mult in minte.
Sunt convins ca, daca noi avem o problema ca popor, este pentru ca fondul genetic dacic a fost perfect, dar ne-au infestat si alterat romanii, cu gena clevetelii, a hotiei si a minciunii, care sunt clar latine. Getodacul era bland si linistit - cromozomul latin e cel care ne-a stricat bunatate de popor.
Saptamana asta, dupa ce am petrecut o ora la telefon intr-o disputa cu unul dintre romanii al caror fond genetic a fost distrus intr-o proportie mai mare decat al altora, am decis sa ma indrept spre meleaguri mai blande, mai primitoare si mai zambarete. Asa ca am ajuns in Thailanda, care nu degeaba e supranumita "tara zambetelor". De fapt, nu m-am dus chiar pana in Thailanda, ci pe Mihai Eminescu, la restaurantul Siam, care mi-a amintit de o tara minunata si un popor asijderea.
Thailanda e una dintre cele mai fascinante tari din lume: are mare, rauri, jungla, munti, tot ce-si poate dori un om. Pe langa toate astea, mai are si probabil una dintre cele mai complexe bucatarii din lume, comparabila dar si foarte distinctiva de gastronomia chinezeasca. E o tara care a invatat ca turismul aduce mai multa bunastare decat orice alta latura a economiei, deci isi dau toata silinta sa atraga si sa farmece cat mai multi turisti. Am avea ce invata de la ei - modul in care thailandezii si-au organizat industria turistica e poate cel mai profesionist din toata Asia. De la celebrele croitorii unde in 24 de ore iti fac costume pe masura atat de bune incat te tin o viata pana la excursiile in jungla - totul e dest
