Desi PNL vrea sa dea impresia de forta si determinare, deja organizatiile din tara ne anunta ca pregatesc o ampla actiune de strangere de semnaturi in sprijinul retragerii militarilor romani din Irak, tot mai multe semne indica exact contrariul. Partidul pare sa fi ajuns intr-o fundatura politica. Nu are nici un proiect major cu care sa se identifice si nici lideri populari. Paradoxal, cei mai populari si mai credibili liberali, Mona Musca si Theodor Stolojan, nu numai ca nu sunt implicati in nici un fel in forurile de decizie ale formatiunii, dar au capatat statut de paria din punctul de vedere al actualei conduceri. La fel se intampla si cu fostul presedinte, Valeriu Stoica, unul dintre cei mai redutabili si mai sofisticati strategi din politica romaneasca. Asa se si explica probabil comportamentul schizofrenic care isi pune amprenta tot mai adanc asupra majoritatii deciziilor importante luate in ultimul timp. Pe de o parte, liderii liberali fac un apel la mentinerea pe termen lung a Aliantei D.A., pe de alta, o mineaza constant cu propuneri de genul aceleia de retragere a militarilor din Irak sau de desfiintare aCSAT, chestiuni in care se afla in profund dezacord cu democratii. Pe de o parte, vorbesc despre necesitatea de a initia o dezbatere nationala pe marginea oportunitatii ramanerii noastre in Irak, pe de alta, ii sanctioneaza prompt pe toti cei care au indraznit sa-si exprime deschis dezacordul fata de propunerea inaintata de Teodor Atanasiu si de primul ministru, inhiband astfel din start orice dezbatere interna in PNL pe aceasta tema. Pentru a spori confuzia, chiar si sanctionarile au fost selective, de pe lista neagra fiind exclusi si Mona Musca, si Theodor Stolojan. Probabil pentru ca era prea riscant sa ataci public doua personalitati a caror cota de credibilitate este de doua ori mai mare decat aceea a sefului lor de partid. Daca decizia conducerii PNL