Lisa din cartile lui Octavian Paler este un taram ciudat, fermecat si aspru totodata, de basm si nu prea. Fiindca suntem in ajunul Craciunului si pe strazile Bucurestiului se aud tot felul de colindatori urbani si suburbani, v-as propune o intoarcere afectiva in trecut. Cum era sarbatorit Craciunul in Lisa, in familia Paler si in celelalte case? Ieseati cu colindul? Intampinati cu bucurie (si cu lacomie copilareasca) nasterea Domnului? Exista scene similare celor din Amintirile lui Creanga, cu Humulestii plini de zapada si nazdravanii aventurati cu buhaiul? Si cum va fi Craciunul dumneavoastra maine, in casa de pe strada Alexandru Ioan Cuza din Bucuresti? (Daniel Cristea-Enache)
24 decembrie
Tocmai a czut prima zapada. A nins indolent si frumos, ca intr-un basm nordic. Acum, crengile inghetate ale otetarilor au bandaje albe, iar in curte zapada (singurul lucru curat din 2005, imi vine sa spun) n-a apucat, inca, sa se transforme in mazga purulenta.
N-am iesit in oras de cateva zile din cauza frigului, dar pocnitorile pe care le aud mi-ar fi semnalizat ele, daca as fi uitat, ca ne aflam in ajunul Craciunului. Imi inchipui cum arata "colindatorii urbani si suburbani" de care-mi vorbiti! Ei iti taie cheful de orice evlavie, probabil. Daca adaug faptul ca febra cumparaturilor bate spre isterie, cum am vazut la televizor, si ca, pe toate canalele, Coca-Cola ne ureaza "sarbatori fericite", exista conditii excelente pentru o "intoarcere afectiva in trecut"!
Ma grabesc, deci, sa dau curs propunerii dumneavoastra, amintindu-mi cu duiosie de o ulita troienita din Lisa de pe la sfarsitul deceniului al doilea (sau de la inceputul deceniului al treilea) din secolul trecut unde un mucos cu numele meu inainta vitejeste prin zapada cu o sabie de lemn in mana stanga. In dreapta, tinea "o stea" tuguiata, compusa din niste sipci de brad pe care fusese l
