Nu am fost la nici un targ de carte din Occident. Pastram imaginea chiar a unui targ in care targuiesti mai ieftin si te vezi cu oameni. Din acest motivBookfest a fost pentru mine o enorma surpriza. Ati avut un model? Am avut imaginile adunate ani la rand din saloanele de carte europene, mai cu seama din cele de la Frankfurt si de la Paris. Iar acestea s-au confruntat de fiecare data în mintea mea cu imaginea standurilor Romaniei la targurile din strainatate si cu cea a targurilor romanesti de carte. Chiar nu se poate si la noi?, ma întrebam de fiecare data, umilit de diferenta dintre "noi" si "ceilalti". Sa inteleg ca salonulBookfest a fost o demonstratie pentru "se poate si la noi"... Doua lucruri "m-au manat în lupta" (si expresia trebuie luata în sens propriu, cacilupta a fost) în realizarea acestui salon de carte. Primul lucru - am tot spus asta si voi reveni - a fost nevoia de a crea ceea ce am numit "o bucurie comunitara". Al doilea lucru a fost într-adevar demonstratia ca "se poate si la noi", dar a fost una care a venit dupa altele cateva, facute cu standul romanesc de carte de la Frankfurt si Paris. Acolo, cand te duceai ca editor roman, îti era pur si simplu rusine ca esti roman. Standul era organizat pe baniiMinisterului Culturii si de catre functionari ai acestui minister. Erau incapabili sa angajeze un arhitect sa le faca un stand mai de doamne-ajuta. Injghebau un tarc din pereti standard, lipeau pe unul dintre pereti un tricolor sau o vedere mioritica gen oficiul de turism, puneau în rafturi niste carti luate la întamplare de la diverse edituri, deplasau o echipa numeroasa de functionari care, cand nu erau la cumparaturi, stateau în stand rontaind alune sau covrigei si band vin rosu din pahare de plastic. Peste toti domnea placida, întepata si incompetenta eterna "doamna Guga". A fost o vreme data la o parte dupa venirea Monei Musca, dar a repus-o rece