Un fenomen extrem de interesant se petrece in capitala Banatului. Chiar daca el are loc in lumea culturala, conotatiile sale sunt mult mai ample si relevante pentru atmosfera si civilizatia timisoreana: interesul si audienta tot mai mare de care se bucura concertele Filarmonicii "Banatul". Exilata de ani buni in sala Liceului "Ion Vidu" din orasul de pe Bega, ea este la momentul actual poate cea mai de succes institutie culturala din municipiu. In fiecare vineri, sute de melomani stau la coada pentru a putea asculta muzica de calitate, oferita de profesionistii orchestrei sau ai corului. Cu toate acestea, Filarmonica este singurul asezamant artistic care nu are o sala proprie. Vestea ca deputatii ar fi aprobat un proiect de lege care pune lucrurile in ordinea lor fireasca, prin transferul cladirii cinematografului "Capitol" in patrimoniul municipalitatii, a starnit reactii diverse. Evident satisfactie pe coridoarele Primariei si ale institutiei de cultura si nemultumire in birourile Directiei de Cinematografie, administratorul imobilului, si ale chiriasilor. Exista, insa, si voci in presa sau din societatea civila care deplang disparitia salilor destinate proiectiei de filme. Lucru cat se poate de adevarat, din moment ce acum la Timisoara mai sunt functionale doar doua din cele 13 cinematografe, cate fiintau la inceputul lui 1990. Necazul este ca nici existenta celor doua cinematografe din centrul orasului nu se justifica economic, avand in vedere cei cativa zeci de spectatori care iau loc pe scaunele incomode din sali, chiar si atunci cand este proiectata o premiera americana de mare succes. Se spune ca televiziunea si DVD-urile pirat ar fi de vina pentru aceasta stare de fapt. Experienta arata ca acolo unde s-a investit in confortul din sali si in aparatura, multi cinefili prefera in continuare marele ecran in detrimentul televizorului, chiar celui cu plasma.