Braşoveanul Gheorghe Crăciun, unul dintre cei mai importanţi scriitori români contemporani, şi-a lansat ieri în Librăria „Ralu” cel mai recent volum al său intitulat „Trupul ştie mai multe. Fals jurnal la «Pupa russa» (1993 – 2000)”. Cartea este una de confesiuni, aşa cum o aprecia Caius Dobrescu, profesor universitar la Facultatea de Litere din Braşov, o carte care a fost scrisă de Gheorghe Crăciun parţial în paralel cu romanul „Pupa russa”, apărut în anul 2004. Însemnările cuprinse în jurnalul de faţă (alcătuit din trei caiete, denumite „Negru”, „Verde” şi „Maro”) vin să întărească latura confesivă a autorului, obsedat de problematica scrisului şi de temele corporalităţii. „Cartea o putem desface pe două direcţii, una în care poate fi citită în oglindă cu «Pupa russa», iar cealaltă, care ne adânceşte în scriitura lui Gheorghe Crăciun, cu chiasmele ei. Cu alte cuvinte, volumul se încâlceşte, descâlcindu-se şi se descâlceşte, încâlcindu-se. Cartea este una fundamental deschisă, în care subiectivitatea este asumată până la capăt şi care conduce la o explorare a sinelui, a eului”, afirma scriitorul Andrei Bodiu, decanul Facultăţii de Litere din Braşov, care adăuga faptul că un astfel de volum este greu de clasat în literatura română, poate doar undeva alături de jurnalele lui Livius Ciocârlie, cu deosebirea că Gheorghe Crăciun îşi asumă identitatea corporală. „Acum 25 de ani, când scriam prima mea carte şi îmi căutam «vocea», nu ştiam dacă trupul va deveni o temă a scrisului meu. În momentul de faţă, am sentimentul că am făcut o carte adevărată, adevăr care derivă din cele două jumătăţi ale noastre, fiinţa şi persoana, identitatea intimă şi cea publică. Am vrut să mă repliez pe aceste aliniamente, ca să descopăr apoi o intimitate de «hârtie», de scriitor. Am încercat să intru pe un interstiţiu între gândire şi simţire, două planuri complementare, să văd dacă cele două