"Dupa parerea mea, nu toata Securitatea trebuie condamnata. (...) Eu cred ca noi am avut ofiteri de Securitate care si-au facut datoria pentru Romania." Asa sunau declaratiile lui Dan Voiculescu, înca presedinte al Partidului Conservator, la jumatatea lunii iunie, cu o zi înainte de sedinta CNSAS care îl declara, în unanimitate, colaborator al fostei Securitati. Intre timp, Dan Voiculescu a primit de la CNSAS verdictul, a reactionat indignat si a început sa compuna, prin intermediul avocatului sau, Sergiu Andon, diverse variante de contestatii, fie prin viu grai - cu ocazia discursului de la Consiliul National al Partidului Conservator, din 25 iunie, cand s-a luat istorica hotarare a ramanerii la guvernare, a patra de la sfarsitul lui 2004 încoace - fie în scris, pe 4 iulie, cand Sergiu Andon a depus la sediul CNSAS, în cursul uneia din numeroasele vizite facute în ultima vreme, o contestatie a deciziei Colegiului. Printre numeroasele - si neconvingatoarele - argumente aduse, mai multe tablouri ale presedintelui PC au fost, rand pe rand, invocate: primul, acela, implicit, al securistului bun, care a lucrat pentru "tara", si nu pentru regimul dictatorial al lui Nicolae Ceausescu; al doilea, acela al victimei, surprinse de interpretarile rauvoitoare ale unor dosare care, în fapt, consemneaza ipostaze de victima, si nu de colaborator; al treilea, acela a patriotului postdecembrist sabotat si "lucrat" de conspiratiile montate fie de presedinte, fie de primul ministru: "Dupa parerea mea, este o lucratura a celor care nu si-au dorit ca Dan Voiculescu si Partidul Conservator, un partid pragmatic, care lucreaza cu fapte, nu cu vorbe, sa ajunga la guvernare", declara Dan Voiculescu pe 21 iunie. Cele trei tablouri corespund, cum era de asteptat, unor linii complementare de aparare, pe care cel desemnat deja, de mai toata presa, cu numele de cod "Felix" le mobilizeaza în functi