Pipera e mai mult decat un stil arhitectonic. Pipera e o atitudine, e un stil de viata, e o anume valoare a pH-ului, e o rezervatie de ADN cu spirale de gresie, faianta, inox, lambriu de brad si termopan, e un blat pentru cele mai oribile si dezgustatoare torturi.
Pipera nu e ceva static, Pipera e o forma moderna a navalirilor barbare, Pipera e un virus necunoscut, adus de gazde ignorante si inversunate. Este si un reper pentru cei lipsiti de repere, este raiul celor a caror masina e de 10 ori mai valoroasa decat casa.
Dincolo de toate calificarile simbolice pe care le poate primi, acest Nobel al mitocaniei si ratacirii este un tsunami subtil care matura rapid si sigur tot ce-i iese in cale. Un soi de Godzilla in forma de casa buna de dinamitat, care lasa in urma colonii de monstri mici si nerabdatori sa se dezvolte.
Atunci cand vor avea trei etaje, o fatada mov, multe coloane si toata curtea betonata, vor putea contamina si ei mintile slabe si doritoare sa exprime puterea absoluta a tampeniei. Pipera e deja un model estetic, e echivalentul conturului sticlei de Coca-Cola, e cel mai cunoscut rebut din Romania - si asta in doar zece ani. Oriunde mergi, dai peste Pipera.
Casele de la mare, casele de la munte, casele de la tara si casele conspirative, hotelurile si bordelurile, wc-urile publice si cele de stat, casele intelectualilor si ale manelistilor sunt mai nou produsul acestui urias generator de tipare de lagar de lux second-hand.
La ultimele inundatii, televiziunile s-au dezlantuit cu sfanta furie demolatoare asupra caselor din paianta si chirpici.
Ideea care reiesea din acest discurs era ca aceste forme traditionale de constructie si foarte sanatoase, pe deasupra, sunt cei mai mari dusmani ai omului modern, sunt rusinea Romaniei maneliste, sunt o piedica majora in calea integrarii noastre in
