In grupul artistilor invitati in acest an la cea de-a treia editie a taberei de creatie "Pictori de azi la Balcic", proiect initiat de Elite Art Club UNESCO in 2004, s-a aflat si Tudor Mitroi, cunoscut mai mult in strainatate decat acasa.
Intalnirea mea cu pictorul indragostit dintotdeauna de acest loc miraculos, care a marcat toata arta interbelica romaneasca, nu a fost deloc intamplatoare.
Atrasa de mirajul Coastei de Argint - cunoscuta numai din carti si din panzele interbelicilor - a incarcaturii solare a spatiului ce va pastra pentru eternitate, in cultura noastra, amintirea unei efervescente creatoare unice stimulata de personalitatea Reginei, de prezenta sa la Balcic, ajungeam, in urma cu un an, la invitatia Mihaelei Dragomir de la Elite Art Club UNESCO, pe urmele lui Tonitza, Lucian Grigorescu, Steriadi, Petrascu, Iser, Darascu, Sirato, Artachino, Cecilia Cutescu-Storck, etc., etc.
De atunci, pentru mine acest pamant, daruit de Dumnezeu cu o istorie aparte, unde muntele, marea, chiparosii, castelul Sultanei par sa traiasca intr-o ambianta sufleteasca de o rara vibratie, dincolo de timp si de evenimente, face parte din fiinta mea.
De aceea cred ca nici o intalnire cu unii dintre aceia care frecventeaza sau sunt atrasi de Balcic nu are nici pe departe resorturile unei insignifiante intamplari.
"Mai poate Balcicul de azi sa redevina pentru artisti o sursa de inspiratie similara fortei exercitate asupra interbelicilor?", l-am provocat pe Tudor Mitroi, profesor de arta la Universitatea Boise State din statul american Idaho.
"L-am vazut si l-am «citit» - cu ochii, cu sufletul si cu pasii"
"Tot ce stiam despre Balcic, pana in acest an", incepe Tudor Mitroi, "provenea din carti si din lecturi; nu l-am vazut niciodata. Asa s-a intamplat.
Am plecat din Romania acum 12 ani, iar acolo unde am locuit si l
