Miniştrii şi primarii planetei au pierdut, din 2004, vreo 50 miliarde USD, şpagă neîncasată! Calculul e pur teoretic. Atunci, o sută de companii aderau la Forumul Internaţional Împotriva Miniştrii şi primarii planetei au pierdut, din 2004, vreo 50 miliarde USD, şpagă neîncasată! Calculul e pur teoretic. Atunci, o sută de companii aderau la Forumul Internaţional Împotriva Corupţiei (PACI), jurând să nu mai dea şpagă şi să reclame mita când se vor întâlni cu ea pe stradă. Cifra de afaceri a "Necorupătorilor" - 500 miliarde USD anual. Dacă aceştia încheie o treime din contracte pe bani publici, rezultă, la un comision de 10 procente, cele 50 miliarde amintite. Asta, dacă aplicăm formula de calcul utilizată în România încă din feudalism, şi anume zeciuiala, valabilă până în ziua de azi. Camera Americană de Comerţ, care tocmai a organizat o reuniune PACI la Bucureşti, a avut surpriza să constate că în grupul "toleranţă zero faţă de corupţie" au intrat 19 firme româneşti. Americanii vin cu 10 companii în PACI, elveţienii se laudă cu 7, iar britanicii au doar patru. Restul, or fi pe şantier, la construit fregate. Cu toate că suntem campioni la anticorupţia de seminar, în practică, indicele Transparency Int. abia a urcat de la 2,8 la 3, faţă de 10, cât ar fi ideal.Chiar dacă pare puţin, e un progres, dacă ne gândim de unde am plecat. În primii ani după 89, şpaga ajunsese ca timbrul fiscal - obligatorie. Fără plic nu avea rost să mergi la ghişeu nici ca să iei relaţii. Dacă era bine dispus, te-ntorcea de la uşă portarul, să nu mai pierzi vremea. Fiindcă funcţionarii evaluau proiectele din perspectiva celor "10 procente", era firesc să le aleagă pe cele mai scumpe şi mai proaste, ca să fie şi comisionul mai mare. Se spune chiar că un petent i-ar fi reproşat funcţionarului: bine, dar suntem din acelaşi partid, am ajuns să dăm şpaga de la unul la altul? Ce să fac, i s-ar fi r