CALINIC Calinic de la Cernica s-a nascut in Bucuresti la 7 octombrie 1787, iar parintii l-au botezat cu numele Constantin.
Mama sa, Floarea, l-a crescut de mic intr-o atmosfera evlavioasa; de altfel, spre sfarsitul vietii, Floarea s-a retras la Manastirea Pasarea, luandu-si numele de Filoteia.
La varsta de 20 de ani, Constantin a intrat la Manastirea Cernica de langa orasul natal. In acele vremuri, staret era parintele Timotei, la care tanarul Constantin a gasit ajutor si dragoste parinteasca. Un an intreg a petrecut Constantin in Manastirea Cernica, dupa care a fost tuns ca monah, primind numele de Calinic. La o luna de la intrarea lui in monahism, Calinic a fost hirotonisit ierodiacon de episcopul Sofronie de Vrata, bulgar de origine. In 1817, Calinic a plecat pentru un an la Muntele Athos, de unde s-a intors imbogatit spiritual.
POST SI RUGACIUNE. Este debutul unei misiuni spirituale de 43 de ani petrecuti intre zidurile Manastirii Cernica. Viata la manastire a fost si este inca o viata aspra, de supunere si infranare, de post si rugaciune, de munca alaturi de ceilalti frati sufletesti, de dragoste fata de semeni si smerenie. Calinic a slujit cinci ani ca ierodiacon, dupa care, datorita meritelor sale spirituale si straduintei in ascultarea duhovniceasca, a fost hirotonisit preot. Dupa inca cinci ani, calugarul Calinic, ajuns deja un exemplu pentru clerici si ceilalti credinciosi, a fost ales de ceilalti calugari staret al manastirii. Au urmat 31 de ani in care Calinic a condus cu intelepciune comunitatea de monahi.
Meritele sale spirituale l-au propulsat in 1850, la 63 de ani, in scaunul episcopal al Ramnicului. Aici, Calinic si-a dovedit din plin calitatile sale de bun pastor spiritual, dar si de organizator destoinic al treburilor bisericesti. La Ramnic a zidit biserica episcopala, dar nu a pierdut din vedere misiunea culturala a chemari
