uitaţi niciodată, pentru că ei sunt cei care, alături de părinţi, au o contribuţie crucială în devenirea OMULUI. Nichifor Crainic spunea despre dascălul său, Constantin Spâneşteanu, că, uitaţi niciodată, pentru că ei sunt cei care, alături de părinţi, au o contribuţie crucială în devenirea OMULUI. Nichifor Crainic spunea despre dascălul său, Constantin Spâneşteanu, că, "după tata, el avea să fie al doilea om cu degetul pus pe destinul meu, iar şcoala nu mai era o corvoadă, ci o bucurie de toate zilele". Ion Agârbiceanu îl vedea pe învăţătorul său, Marin Mureşan, "bun ca pâinea moale, drept, isteţ, cinstit, fără pic de măreţie, darnic în slujba lui şi drăguţ, de plângeau copiii când se îmbolnăvea". Ioan Alexandru scria că prin învăţătura dascălului său, Ilie Butoi, "mulţi au ajuns la universităţi, toţi cu o nesfârşită bucurie în suflet că l-am avut pedagog". Goga "vede aievea întrupat ceaslovul în vorba domoală şi tăcută" a dăscăliţei, iar Sadoveanu îl evocă pe Domnu Trandafir ca fiind un dascăl "care nu ne-a învăţat niciodată din pricină că se temea de cei mari. Îi era drag să ne înveţe, şi parcă eram copiii lui". Amintirile actualei generaţii despre învăţători, despre diriginţi, despre profesori nu au cum să mai fie atât de frumoase. În zilele noastre, unii dascăli îi părăsesc pe copii în toiul anului şcolar pentru a pleca la cules de căpşuni în Spania sau pentru un loc de muncă mai bine plătit în ţară. Unii dascăli dau o mai mare importanţă meditaţiilor decât orelor de la clasă. Unii dascăli se detaşează sau se transferă de la o şcoală mai slab cotată la o şcoală mai bună nu pe criterii de competenţă, ci în funcţie de pile, cunoştinţe şi relaţii. Mai grav, unii dascăli iau note de 1, 2, 3 şi 4 la concursul de titularizare în învăţământ. Astăzi, peste 59.000 de candidaţi dau examen pentru unul din posturile didactice vacante. Ca şi în anii precedenţi, vor fi print