În medicina magicã tarhonului i se atribuiau virtuţi purificatoare, existând credinţa cã poate sã scoatã rãutatea din trupul bolnav. Când bolnavul nu mai dãdea semne de întremare şi nu mai putea mânca, i se dãdea sa bea "pe inima goala" zeamã proaspãtã de tarhon. Rezultatele nu se cunsc cu exactitate, dar

s-au descoperit astfel o seamã de virtuţi real tãmãduitoate ale tarhonului. Acesta este un condiment salvator pentru bucãtari, deoarece câteva frunze de tarhon pot schimba total gustul unei mâncãri fade. Se recolteazã în luna iulie şi se pune la uscat în buchete atârnate de o sfoarã. Pentru persoanele care au regim hiposodic, în cazul bolilor ca hipertensiunea, ischemia cardiacã, hipertiroidia, tarhonul este cel mai bun înlocuitor al sãrii. Sughiţul se opreşte cu o linguriţã de tarhon peste care se pune o jumãtate de ceaşcã de apã fierbinte. Se lasã câteva minute, dupã care infuzia astfel obţinutã se bea înghiţiturã cu înghiţiturã. În cazul valorilor crescute ale colesterolului cu 15 minute înainte de fiecare masã se consumã 3-4 frunzuliţe mature de tarhon, care se mestecã foarte bine înainte de a fi înghiţite. Viermii, paraziţii intestinali, pot fi combãtuţi luând "trei mâini" de tarhon care se pun cu jumãtate de litru de apã. Se lasã de seara pânã dimineaţa, apoi se filtreazã. Maceratul rezultat se pune deoparte, iar planta rãmasã dupã filtrare se opãreşte cu încã o jumãtate de litru de apã, dupã care se lasã la rãcit şi se filtreazã. Se combinã cele douã extracte, obţinându-se un ceai care se bea în douã reprize – jumãtate dimineaţa şi jumãtate seara. Tratamentul se repetã zilnic, timp de douã sãptãmâni. Este valabil pentru ascarizi, oxiuri şi tenie.

Pentru durerile de cap se pun douã mâini de frunze proaspete de tarhon într-un borcan, se acoperã cu spirt îndoit cu apã, se astupã şi se lasã la macerat 10 zile, apoi se filtreazã şi se toarnã în st