De meserie, cersetori Prabusiti in mijlocul trotuarului, bocindu-se piosi la usa bisericii, binecuvântând cumparaturile la supermarket ori „prestând“ diferite servicii in intersectia aglomerata, sunt mereu prezenti in viata noastra. Imposibil sa nu-i observi: sunt numerosi si pretutindeni. Asezati la vedere, in locuri strategice bine alese, expunându-si cu ostentatie betesugurile, saracia, batrânetea sau copilaria mizera, stau cu mâna intinsa. Isi lungesc fetele a durere si-si aburesc ochii de apa. Unii sincer. Zi de zi, cu program fix de serviciu serios fara impozit, in ger de crapa pietrele ori pe zapuseala, femei cu pruncii in brate, copii de-o schioapa ori batrâni abia târându-si oasele macinate de vreme practica una dintre meseriile vechi de când lumea: cersetoria. Angela Ion isi muta „biroul“ la doua, trei zile - când la Banca Tiriac, când la supermarketul Primavara, in functie de zilele de platit facturi sau cele de cumparaturi ale craiovenilor. Acolo lucreaza neobosita, cât e ziulica de mare, incercând sa-si impresioneze musteriii. Textul imbatabil - povestea vietii. Miercuri, de pilda, era la magazin. Sprijinita de un baston putred, imbrobodita sa n-o traga curentul si cu o plasa de rafie atârnata de gât, statea lipita de un stâlp, sa nu incurce lumea. Venise de la prima ora si-si luase locul in primire. Si de atunci tot acolo ramasese, neclintita pe picioarele reumatice. Cocosata si cu hainele cernite, abia daca putea fi observata in multimea pestrita de oameni si pachete. Doar vocea plângareata, ragusita de toti cei 73 de ani batuti pe muchie, atragea imediat atentia. „Sanatate sa va dea Domnul Dumnezeu si Iisus Hristos, Doamne ajuta sa ia si baba o pâine...“. Ascunsa pe dupa basma, batrâna nu-si ridica privirea. Nici nu intindea mâna, nici nu deschidea plasa. Statea acolo, bolborosind amestecat binecuvântari si crâmpeie din viata. „O pâine, maica, sa iau