BARBATIE SUFLETEASCA Nu trebuie sa fii neaparat barbat ca sa traiesti in loc pustiu, sa induri frigul, sa nu-ti fie teama de fiarele padurii sau de nalucirile diavolului. Cuvioasa Teodora de la Sihla a dovedit din plin aceasta. BARBATIE SUFLETEASCA Nu trebuie sa fii neaparat barbat ca sa traiesti in loc pustiu, sa induri frigul, sa nu-ti fie teama de fiarele padurii sau de nalucirile diavolului. Cuvioasa Teodora de la Sihla a dovedit din plin aceasta.

Impotriva vointei ei, parintii au casatorit-o pe Teodora cu un tanar din Ismail. Dupa cativa ani de casatorie, pentru ca nu au avut copii, credinciosi fiind, s-au invoit amandoi sa se calugareasca. Ea a intrat la Schitul Varzaresti-Vrancea, iar peste doi ani, sotul ei a mers la Poiana Marului din Buzau. Spre sfarsitul secolului al XVII-lea, in Muntii Vrancei au navalit turcii si au dat foc Schitului Varzaresti. Tanara monahie Teodora s-a refugiat in munti cu stareta sa, Paisia.

SIHASTRIE. "Acolo se nevoiau singure, acoperite de mana lui Dumnezeu, in post si rugaciune, rabdand multe ispite de la diavoli, foame, frig si tot felul de incercari. Raposand stareta ei, fericita Teodora, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, a parasit Muntii Vrancei si s-a retras in partile Neamtului, pentru a se nevoi in padurile neumblate din jurul schiturilor Sihastria si Sihla", scrie in viata sfintei. Cuvioasa Teodora a sihastrit intr-un loc pustiu, aproape de Sihla si apoi intr-o pestera. Uitata de oameni, nestiuta decat de Dumnezeu, Cuvioasa a indurat totul in aspra nevointa. Se spune ca si hainele i s-au rupt dupa un timp, iar ca hrana avea doar macris, fructe de padure si alune. Numai duhovnicul ei, Cuviosul Pavel, o cerceta din cand in cand, o marturisea, o imbarbata, o impartasea cu Sfintele Taine. Dupa ce si el a murit, nevointa ei a fost cu totul nestiuta de oameni. Dar a primit darul facerii de minuni. Navalin