MARTIRIZATI "Ingerul nevointelor pe umeri luandu-l, lui Hristos ai urmat, Cuvioase Ioane!" (Condacul sfantului)
In pestera nevoindu-te, cu raceala pietrei te-ai imprietenit si podoaba pustniciei ai dobandit. Pentru aceasta in cantari te laudam zicand: Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, lauda Prislopului!" Se spune in partile Hategului ca un tanar, pe numele Ioan, a parasit casa parinteasca din satul Silvasul de Sus si s-a decis sa traiasca alaturi de calugarii de la Prislop, devenind si el calugar. Ducea o viata aleasa, de rugaciune, muncea si savarsea fapte bune. Din pacate, nu se cunoaste cu exactitate vremea in care a trait. Istoricii vorbesc de secolul al XV-lea sau de prima jumatate a celui urmator. In traditia populara este numit si Sfantul Ioan de la Silvas, dupa locul nasterii sale.
RETRAGERE. Dupa cativa ani, Ioan a decis sa se desprinda cu totul de cele lumesti. A dorit o viata linistita, retrasa cu totul de lumea inconjuratoare. Ioan a gasit un loc situat cam la 500 de metri de manastirea Prislop, pe malul abrupt al raului Silvut (sau Slivut). Aici si-a sapat singur, cu dalta, o chilie in piatra, cunoscuta si astazi sub numele de "chilia" sau "casa sfantului". Aici, el si-a petrecut restul zilelor rugandu-se necontenit, sporind si mai mult in sfintenie. Propotopul Ioan Buzdugan de la Protopopiatul Hateg spune ca: "Numai Dumnezeu stie cum si-a sapat chilia acolo!".
De pe atunci era foarte cautat de credinciosi, care il considerau un sfant in viata pentru multimea vindecarilor care aveau loc dupa ce Ioan se ruga pentru cei care veneau sa-i ceara ajutor.
MOARE IMPUSCAT. Traditia populara spune ca Sfantul Ioan de la Prislop a sfarsit prea devreme. Unele povesti spun ca a fost impuscat din greseala, cu ingaduinta lui Dumnezeu, de doi vanatori care au tras inspre chilia sa in timp ce isi facea o fereastra. Alte povesti spun ca a fost
