Lacul de acumulare de la Portile de Fier straluceste incretit de vant pana dincolo de Orsova veche, inundata. Putin mai sus de Varciorova, aflata si ea sub apele fluviului, pe marginea soselei azvarlite pe stanci, inscrisul de pe o tablita ne provoaca emotie si gandurile ne zboara in trecut. Din acest loc vedem aievea barcile in coloana ce te duceau catre mijlocul Dunarii ca sa acostezi la cheul unei insule de vraja si de vis. Era o limba de pamant intre cer si apa. Cand privesti acum fluviul care inoata lin, ducandu-se la vale nestingherit, nu-ti vine sa crezi ca in acest loc isi deschidea bratele si se impartea in doua pentru a ocoli pamantul, miraculos, ce rodise din adancurile lui, fasia de uscat lunga de 1750 metri si lata de 400 metri... Parca s-a topit si Dunarea luneca imbatata de propria-i putere. Caut acum in apa o urma a asezarii purtand un nume incantator, ca bataile usoare pe o tamburina: Ada-Kaleh! Ada-Kaleh!... Insula blanda "cadana" Ada Kaleh, somnoros intinsa pe ape, nu mai exista. Tot ce a ramas din ea sunt crengile unui pom, varfurile inaltate ca doua degete in sus ca si cum cineva ar fi pus o intrebare si insula si-ar salta mana din ape sa dea raspunsul... Ca trezit din visare, auzim glasul gros al barcagiului Husref Caraiman, cu fes rosu, tunica si salvari: Aici e insula Ada-Kaleh!... Si azi, dupa aproape patru decenii, cand ii rostesti numele, simti o infiorare de parca insula a fost pogorata din "O mie si una de nopti" si data spre ingrijire Dunarii impreuna cu legendele ei... Memento la km 946 al Dunarii De pe viaduct, privirile zboara in timp catre insula cu gradinile ei invadate parca de smochin, mosmoni, curmali, chiparosi si duzi adusi din Damasc, migdale, rodii si multi, foarte multi trandafiri, catre ferestrele ce aveau in loc de ghivece cu flori borcane cu dulceata, semn ca la orice poarta puteai bate spre a cumpara rodul arbustil