Se bat precum chiorii de vreo 60 de ani si nimeni nu prea intelege de ce. Probabil ca nici ei nu stiu prea bine, dar, dat fiind ca deja e o traditie in zona sa-si traga cu racheta la picioare, nimeni nu se mai sinchiseste nici macar sa-i impace.
Si uite-asa au trecut atitia ani in care fiecare tabara isi bifeaza mortii, ranitii, dar si victimele in rindul inamicului. Ca sa nu mai vorbim despre distrugeri materiale. Singurul lucru cert este ca evreii si arabii se bat numai acolo, la ei acasa, in Orientul Mijlociu. In alte tari se poarta precum fetele mari in public ori ca musafirii, daca vreti, convietuind fara probleme, ca si minoritati etnice sau religioase. In concluzie, daca lor le place, de ce sa ne amestecam noi in menajul lor? Sa-i lasam sa-si traga unii altora la gioale, iar noi sa ne vedem de evreii si arabii nostri, care fac cam acelasi lucru pe scena politica romaneasca.
Dar intrebarea este: noua ce ne iese din razboiul asta? Oho!, tineti-va bine! In primul si-n primul rind, poate da Domnul/Allah sa se faca pace! In acest fel, e foarte posibil sa trebuiasca trupe de mentinere a pacii la granita de nord a Israelului. Bineinteles ca axa Bucuresti-Londra-Washington o sa vibreze puternic la capatul cel mai apropiat de noi, iar trupele noastre ori se vor muta din Irak in Liban, ori se vor muta si in Liban. In primul caz, am putea asista cu totii la impacarea dintre o capra si o varza. In cel de-al doilea, cistiga lupul. Dar asta nu e tot. Israelienii fac treaba, nu gluma, in Liban, astfel ca vor fi destule de reconstruit. Iar romanii atita asteapta: nu plateste bine patronul din Israel, vira la patronul din Liban!
Dar astea-s visuri indepartate. Pina una-alta, in Liban si in Israel e razboi in toata regula, iar asta o sa ne afecteze si pe noi, cit de curind, pentru ca, pe bursele internationale, preturile se duc abrupt in sus. Pe
