Sunt o femeie ca oricare alta, cu bucurii si tristeti, cu zile umbrite de grijile vietii, dar si cu zile in care simt soarele pe umarul meu, incalzindu-mi inima si fiecare particica a fiintei.

Nu am trait momente care sa-mi franga inima de durere, nu am ingenuncheat in compromisuri. Zborul meu prin viata a fost lin, langa niste parinti ocrotitori si iubitori, langa prieteni care mi-au imbogatit existenta si pentru care le multumesc. Undeva, o aripa protectoare (lumina lui Dumnezeu) m-a ferit de oameni indoielnici, de clipe urate, lasandu-mi privirea atrasa doar de frumusetea privelistilor si a sufletelor alese.

Timpul a trecut si iata-ma o femeie matura, alaturi cu un tovaras credincios si onest, care ma protejeaza si incurajeaza in momentele de cumpana, care imi arata drumul vietii asa cum este, si nu asa cum l-am citit in romane, printr-o perdea romantica si trandafirie. Ii multumesc si-l iubesc, si pentru fiul nostru atat de mult asteptat, care a aparut in viata noastra ca o steluta mica si lucitoare. Dumnezeu m-a ascultat si ne-a adus un bulgare de lumina, care pentru noi inseamna "fericirea". Cu "fericirea" de mana mergem la gradinita in fiecare zi, cu ochii lui mari, deschisi asupra lumii, am invatat sa citim si, de curand, si sa scriem. Citind, l-am intalnit pe nazdravanul de Pinocchio si am invatat din nefericirile lui, am plans pentru "Fetita cu chibrituri", poeziile lui Eminescu si ale Otiliei Cazimir ne fascineaza, iar "gandacelul" Elenei Farago, de fiecare data cand il citim ne fura cate-o lacrima. "De ce pleaca soarele?" "De ce este iarna?" "De ce stelele sunt prinse de bolta cereasca si nu cad?" sunt cateva din gandurile copilului nostru. Bucati colorate de nestemate din sufletul lui, pe care le inchid ca scumpe matanii in sufletul meu. Manutele care vin sa-mi incolaceasca picioarele cu putere, ca un inel de dragoste pe fiinta mea, si c