Luăm una bucată de jurist frustrat că nu a fost suficient de bun, respectiv nu avea suficienţi bani (fapt nu tocmai lăudabil din partea membrilor Barourilor din România, acelea de-s oficiale) să-şi plătească intrarea într-un barou normal, mai adăugăm câteva linguri de ingrediente, preferabil cu epoleţi sau cu funcţii publice, şi obţinem un mixaj pestriţ pe care îl botezăm tot Baroul Mureş.
Cam aşa s-ar putea parafraza impetuoasa acţiune de ieri, de la Târgu Mureş, manageriată de Pompiliu Bota, şeful controversatei Uniuni Naţionale a Barourilor din România, care agită piaţa avocaturii începând de prin 2004, prin care a anunţat înfiinţarea noului Barou, alcătuit din 28 de membri din care un sfert deja autosuspendaţi.
Înţeleg că Bota nu a renunţat la iluzia liberalizării pieţei avocaturii, dar m-am mirat cum s-or fi prins atâţia purtători de epoleţi, binecunoscuţi, în aceasta horă a barourilor paralele, a căror legalitate pare tot mai aproape de Curtea Constituţională. Înţeleg că Baroul nu e chiar pentru toată lumea, dar cu renumele lor, nu aş vrea să spun şi cu banii lor, sigur se mai suplimentau câteva locuri, dacă, într-adevăr, schema era aşa de supraaglomerată.
E drept nu le contestă nimeni dreptul la asociere, dar nu mi se pare deloc amuzant ca bieţii cetăţeni să fie induşi în eroare, prin utilizarea aceleiaşi denumiri, de să nu mai înţeleagă care e baroul legal, cui să se adreseze şi, în definitiv, cine poate să-i reprezinte la un banal proces. Cine le garantează că, apelând la avocaţii paraleli, care vor lucra, bănuiesc, pe scoruri mai mici până îşi atrag clientela, vor fi legal apăraţi şi nu vor avea probleme de recuzare în procese, nu vor arunca banii pe fereastra "orice se poate" a Justiţiei. Pentru că, bănuiesc, avocaţii paraleli nu vor uza doar de atât de absolvitorul de orice vină "ai dreptul de a alege". Sau cine ştie…
De aseme