In Partidul National Liberal fierbe in ultimele saptamani o vie agitatie si daca la inceput era vorba de simple manifestari ale unor personalitati puternice cu veleitati de independenta agresiva, gen Mona Musca sau mai tanarul Cristian Boureanu, treptat sub presiunea mediatica, observam o tendinta de coliziune si de constituire in grup. Cum in politica, orice pozitionare intr-un partid isi cauta un lider, iata firul Ariadnei de care trebuie sa ne agatam ca analisti politici. Avem de ales intre trei chalengeri: Theodor Stolojan, din ce in ce mai candid in privinta ambitiilor de lunga durata (2007 sau 2008); Valeriu Stoica, tintind mai curand la postul de guru doctrinar decat la cea de premier si Calin Popescu Tariceanu, care se tine darz si aprig de scaunul din Palatul Victoria, decis sa traga de timp pana la incheierea mandatului. Am fi naivi si ignoranti in materie de politichie balcanica daca n-am tine seama ca aceasta batalie se desfasoara pe fundalul ispitei parlamentarilor liberali de a beneficia de privilegiile jobului pe intreaga legislatura. Aceasta ispita nemarturisita si-a gasit expresia literara intr-o scrisoare semnata de 40 de deputati liberali, care pledeaza pentru mentinerea status-quo-ului politic pana in... 2013, o ramura de maslin intinsa Partidului Democrat. De ce 2013?, au intrebat ziaristii. "13 e un numar norocos" - a raspuns cu aer de complice in discretie Dan Radu Rusanu, care se numara si el printre semnatari.

Interesant este ca a semnat-o si Crin Antonescu, liderul liberalilor din Camera, critic ocazional al lui Tariceanu, dar si adversar inversunat al presedintelui Basescu. Antonescu, cu mintea lui zglobie, pledeaza pentru un congres extraordinar al partidului, care sa decida daca PNL merge la alegeri impreuna cu PD sau singur, si in acest caz trebuie gasit un candidat propriu la presedintia tarii. El a enumerat cinci dizidenti (M