De-a lungul vremii, animalele „albinoase“ au constituit un adevarat mister al naturii. In ultimii ani, am avut de-a face cu tigrii albi, incredibili crocodili cu ochi mari albastri, o girafa care rataceste printre copaci, „camuflata“ ca o fantoma si un piton de culoarea laptelui. Din aceasta lista de animale lipseste doar legendarul unicorn alb. Insa ce sunt in fond aceste extraordinare animale fara culoare? Pentru inceput, trebuie sa explicam rolul culorii in viata animalelor. Pigmentii sunt substante chimice capabile sa functioneze ca si creme protectoare naturale si ajuta la absorbirea luminii. Este evident ca animalele lipsite de acesti pigmenti sunt condamnate la o viata crepusculara, departe de razele soarelui. In plus, culoarea animalelor serveste deseori si ca „scut mimetic“, ajutându-le sa supravietuiasca in salbaticie. Iata de ce, animalele albe, daca nu sunt „protejate“ in rezervatii naturale sau in gradini zoologice, au deseori o viata mult prea scurta. Culoarea constituie un pericol pentru intregul grup, motiv pentru care „albinosii“ sunt deseori respinsi de semeni. Ghinionisti cu „prietenii“, animalele de culoare zapezii sunt „dispretuite“ si de femele. In sezonul imperecherii, masculii multor specii isi folosesc culorile aprinse pentru a le atrage si seduce pe viitoarele lor partenere. Anumite animale se nasc albe, insa nu sunt ceea ce noi numim in general ca fiind „albinosi“. Albinismul in adevaratul sens al cuvântului este provocat de absenta absoluta de melanina la nivelul pielii. Cei care sufera de aceasta anomalie nu doar sunt albi, ci au ochii rosii sau de un albastru sters. Animalele pot fi albinoase total sau partial. Acesta este si cazul magnificului leu, singurul mascul alb care traieste in libertate in Africa de Sud, si al tigrului originar din Rewa, acum aflat la Gradina Zoologica din San Francisco. Probabil acesta este si cazul girafei din