Evaluari ale unor serioase organisme internationale, inclusiv ale Bancii Mondiale, spun ca Romania e pe ultimul loc intre tarile membre UE sau candidate, ca putere de cumparare a populatiei. Mai jos chiar decat Bulgaria, desi vecinii nostri au salariul minim mai mic. Alta stire, din Ungaria. Unde aproape 50 la suta din populatie carteste in privinta efectelor resimtite (somaj, costul general al vietii), dupa de-acum un destul de lung stagiu in UE. De altfel, imediat dupa intrarea in selectul club, vecinii nostri din vest au facut poteca spre magazinele romanesti, in cautare mai ales de alimente, mult mai accesibile, atunci, decat la ei.
Romania se pregateste si ea sa intre, la 1 ianuarie 2007, dau asigurari Palatele Cotroceni si Victoria. Nimeni nu informeaza insa populatia asupra aspectelor practice ale traiului de zi cu zi, care vor suferi transformari adesea brutale. Majoritatea cetatenilor romani se asteapta la un borcan cu miere. Va veni, dar dupa multi ani si multa truda. La inceput va fi mai greu chiar decat acum. Multe preturi si tarife vor exploda, iar salariile, asta-i nivelul economiei romanesti, nu vor creste in pas cu ele. Sumedenie de mici firme vor da faliment. Guvernantii nu explica insa populatiei, fara ocolisuri si eufemisme, toate acestea.
Avem un Institut National de Prognoza, un Minister al Integrarii, dar dinspre ele nu parvin nici un fel de estimari cat de cat utile. Asa incat contribuabilii sunt pe cale sa intre in UE cu ochii legati, ca la baba-oarba, riscand un dus de gheata dupa. Deocamdata li se spune doar ca trebuie bani pentru taxele anuale ale Uniunii, iar Sebastian Vladescu mai inventeaza sau sporeste niste impozite. Care, culmea ironiei, sunt incompatibile chiar cu acquis-ul comunitar.
