Tragedia familiei Chelaru de la Iasi a cutremurat o tara intreaga. Dupa ce Larisa, mezina familiei, a avut parte de o moarte violenta, tatal, Constantin, a ales sa se sinucida. Asta-i dreptate?, au izbucnit revoltati multi ieseni strinsi sa-l conduca pe ultimul drum pe acest tata nefericit care s-a spinzurat disperat ca Justitia nu i-a ostoit, macar in parte, setea de razbunare. Caci acesta-i adevarul! Constantin Chelaru voia razbunare pentru micuta lui copila, violata si ucisa in chip bestial de un vecin de bloc. Si oricit de cerebral ai fi, nu poti sa nu simti o imensa ura pentru acel adolescent care a fost in stare sa comita un act de o asemenea cruzime fata de un copil linga care a crescut. Gestul acelui tinar dezechilibrat psihic mai mult sau mai putin este atit de oripilant incit ratiunea nu-si mai gaseste locul, nici cind vine vorba despre soarta criminalului si a parintilor lui, dar nici cind vine vorba despre Justitie. Sincer, nu cred ca este cineva din afara sistemului judiciar care sa-i acorde circumstante atenuante. In fata instantelor de judecata insa, lucrurile sint privite altfel. In acest context, insasi virsta criminalului este un soi de circumstanta atenuanta. Si asta deoarece tinarul a savirsit fapta in timpul minoratului beneficiind astfel, din start, de injumatatirea pedepsei. Cind avocatul faptuitorului a incercat si schimbarea incadrarii juridice a faptei din omor cu cruzime, in omor simplu, tatal Larisei a cedat psihic. A clacat deoarece daca judecatorii vor admite cererea avocatului apararii, atunci tinarul criminal are posibilitatea sa iasa din inchisoare dupa doar citiva ani de detentie. Aceasta perspectiva a fost de nesuportat pentru tatal Larisei si l-a facut sa-si puna capat zilelor. Nu-i drept! Nu-i drept, oricit ar incerca avocati, procurori sau judecatori sa ne prezinte tot soiul de contraargumente. Nu-i drept, pentru ca ancheta polit