Scena noastra politica a devenit mai previzibila decat o piesa proletcultista, in care pe la jumatatea spectacolului puteai jura ca taranul sarac va fi injurat de chiaburi, iar in final o va lua de nevasta pe fata cea mai saraca, dar si cea mai revolutionara din catun.
Astfel, la finele oricarei saptamani, e musai ca partenerii Aliantei sa se impunga reciproc. De asta data, Partidul Democrat a sustinut ca in primavara lui 2007 trebuie sa aiba loc alegeri anticipate. Aparent, osardia cu care liderii PD au fost apucati pe rand de febra anticipatelor pare rupta dintr-un film absurd.
Pana la primavara calendaristica a lui 2007 mai sunt aproape zece luni. A te lansa de pe acum in declaratii despre un scrutin pe care-l doresti peste zece luni pare initiativa unor insi loviti cu leuca.
Argumentul invocat - lipsa de sustinere parlamentara in Senat - e corect. Alianta are insa demult probleme in trecerea prin Senat a unor legi importante. E greu de crezut ca liderii PD au avut revelatia acestei situatii sambata, 15 iulie 2006, cand intreaga tara era lovita de averse. Nici macar fulgerele nu pot explica o asemenea desteptare din somn. E stiut ca despre anticipate sporovaieste de regula Opozitia. Puterea evita sa vorbeasca despre necesitatea anticipatelor. Nu numai pentru ca riscurilor inerente oricarui scrutin ii sunt preferate certitudinile Puterii dobandite, dar si pentru ca orice adiere pe aceasta tema submineaza autoritatea Puterii.
Au vorbit liderii PD - in frunte cu eternul Emil Boc - doar ca sa se afle in treaba? Nici vorba. Cercetata cu atentie, deschiderea focului pe tema anticipatelor se inscrie intr-un plan mai vast mesterit de Cotroceni in noptile cu luna. S-ar putea numi: Destabilizarea PNL prin orice mijloace, dar mai ales cu orice pret.
Traian Basescu, farul calauzitor al PD-istilor, nu vrea schimbarea lui Calin Popescu Tariceanu. S
