Salvia este o plantă originară din sudul Europei, fiind cunoscută sub diverse denumiri. Cilvie, jale, jaleş, jaleş-bun, jales-de-grădina, salvie-de-grădină, şalet, salvir, şerlai. Poate fi uşor recunoscută după înălţimea de 30-70 centimetri şi florile violete dispuse în cerc, în jurul unei axe comune. Planta emană un parfum uşor amar, aromatic. Deoarece planta dezvoltă uleiuri eterice în zilele însorite şi uscate, se recomandă recoltarea ei în aceste zile, de preferinţă la orele amiezii. Denumirea "Salvia" derivă din latinescul ,,salvare", a vindeca, a însănătoşi, străbunicii noştri atribuindu-i puteri aproape magice. Mulţi medici de azi interesaţi de medicaţia alternativă recomandă salvia pentru fortificarea organismului slăbit de diverse afecţiuni. Curele cu salvie fereşte organismul de atacuri de apoplexie şi are un efect favorabil asupra paraliziilor. În combaterea transpiraţiei nocturne este singura plantă medicinală, în afara levănţicii, care vindecă maladia care provoacă această transpiraţie. Se administrează în cazul spasmelor, în afecţiuni ale măduvei spinării, dereglări glandulare şi tremurul membrelor. În cazul afecţiunilor menţionate se beau două ceşti de ceai de salvie pe parcursul zilei, înghiţitură cu înghiţitură. Ceaiul are un efect benefic şi asupra ficatului bolnav, înlăturând balonările şi toate indispoziţiile legate de dereglările funcţionării ficatului. Are acţiune depurativă, elimină mucozităţile prea abundente din aparatul respirator şi stomac, stimulează pofta de mâncare şi combate tulburările intestinale şi diareea. Pe înţepăturile de insecte se aplică frunze de salvie fărâmiţate. Ceaiul de salvie se recomandă şi în cazul amigdalitelor, bolilor de gât, abceselor dentare, inflamaţii ale faringelui şi cavităţii bucale. O infuzie de salvie ajută şi dinţii care se mişcă, gingiile sângerânde. Se clăteşte gura, se face gargară sau se aplică ta