Pentru cititorii ZF legatura dintre macroeconomic si politic ar putea parea, in Romania, fortata. Lumea economica are o dinamica proprie si, cu foarte putine exceptii, relatia sa cu politicul este pur intamplatoare. Spre deosebire de alte state dezvoltate, la noi decizia de tip economic nu isi regaseste fundamentul in decizia politica. Politicienii se tem de economie, nu par sa o inteleaga si, ca urmare, prefera sa se limiteze la transmiterea unor mesaje populiste. Cu o presa in cautare de impact cantitativ, cu o elita intelectuala inexplicabil de pasiva si de neinteresata, absenta din dezbaterea publica a unor teme de tip economic devine o consecinta fireasca. Romania este o tara cu crestere economica, cu evolutie pozitiva a unor indicatori, cu disponibilitate catre reforme (cel putin declarativ), cu intelegere a regulilor pietei, cu cea mai mare crestere a consumului din tarile regiunii. Cu toate acestea, cresterea nu se regaseste inca in bunastare efectiva la nivelul populatiei. Discutarea acestui paradox ar putea rezolva problemele de nivel de trai, dar ea este ocolita.
In orice societate, deciziile legate de cresterea bunastarii vizeaza nivelul indicatorilor economici. Acolo se intampla cele mai mari modificari: reglaje ale dobanzilor, ale taxelor si impozitelor, stimularea unor sectoare economice etc. Aici insa stam insa foarte slab. Nu neaparat pentru ca nu avem specialisti in economie (dinamica inselatoriilor de tip financiar arata ca avem o creativitate nelimitata in domeniu), ci mai degraba pentru ca nu suntem dispusi sa acceptam logica economica in interiorul regulilor politice si de imagine. Si aici nu ma refer doar la politicieni, dar si la analisti politici, jurnalisti, economisti, lideri ai societatii civile, intelectuali in general.
Una din cauzele pentru care economia nu se impune ca reper al vietii publice din Romania este caracterul
