Analiza Companiile de outdoor evolueaza intr-o piata haotica, fara un sistem de masurare a audientei si fara norme stabilite de administratiile locale Outdoorul este o piata invaluita in ceata: nu se cunosc cu precizie investitiile publicitare, numarul de panouri sau operatorii din tara, nu are un sistem de masurare a audientei si o legislatie clara. In ciuda acestor carente, clientii publicitari ii acorda din ce in ce mai mult credit. In majoritatea dezbaterilor despre publici

Analiza Companiile de outdoor evolueaza intr-o piata haotica, fara un sistem de masurare a audientei si fara norme stabilite de administratiile locale

Outdoorul este o piata invaluita in ceata: nu se cunosc cu precizie investitiile publicitare, numarul de panouri sau operatorii din tara, nu are un sistem de masurare a audientei si o legislatie clara. In ciuda acestor carente, clientii publicitari ii acorda din ce in ce mai mult credit.

In majoritatea dezbaterilor despre publicitatea din Romania, fie ca au loc in presa, la festivaluri, seminarii sau “mese rotunde”, reclama stradala (outdoor) ori este expediata intr-o fraza, ori, pur si simplu, este ignorata. Paradoxal, desi este o industrie la vedere, viu colorata – strazile sunt pline de panouri publicitare – panotajul este luat in seama doar cand vreun primar nervos decide sa mai taie un “lan” de panouri. Atunci, presa consemneaza cu voluptate evenimentul (panouri amplasate legal sau ilegal, nu conteaza!). Inca de la infiintare, businessul de panotaj a ramas in umbra, iar cauzele sunt complexe: legaturi mai mult sau mai putin suspecte intre administratiile locale si operatori, legislatie interpretabila dupa bunul plac, concurenta de jungla. Mentalitatea potrivit careia “hai sa ridicam aici un panou ca sa scoatem niste bani!” este depasita in prezent. A trecut vremea can